Prima Constituție a Danemarcei datează din 1665, fiind cunoscută sub denumirea „Legea Regelui” – una dintre primele constituții europene. De asemenea, a fost singura constituție formală absolutistă a Europei, conferindu-i Regelui Frederic al III-lea putere absolută și înlocuind vechiul sistem feudal. Alte constituții datează din 1849, 1866, 1915, 1920 și 1953, fiind inspirate de constituțiile Belgiei și Norvegiei, iar în ceea ce privește drepturile civile de Constituția Statelor Unite ale Americii din 1787. De remarcat este faptul că nicio Constituție daneză nu a fost amendată vreodată, așa încât de fiecare dată o nouă Constituție a luat locul celei deja existente.
Introducerea Constituției liberale din 1849 marchează sfârșitul regimului absolutist instalat cu două secole înainte, în 1660, și debutul perioadei de tranziție spre regimul democratic parlamentar, întrucât stabilește forma de guvernământ a statului ca monarhie constituțională, având un sistem parlamentar reprezentativ. Conform Constituției din 1849, Parlamentul era bicameral. Actuala Constituție a Danemarcei a fost adoptată la data de 5 iunie 1953.
Aceasta consacră Parlamentul unicameral și, totodată, permite accesul la tron și pentru femei, situație reglementată în Actul de succesiune la tronul Danemarcei din 27 martie 1953 (revizuit în 12 iunie 2009). De asemenea, au fost aduse unele modificări procedurii de revizuire a Constituției. Astfel, aceasta este declanșată la propunerea Parlamentului, cu acordul Guvernului, fiind supusă votului electoratului, iar pentru validitatea revizuirii, trebuie să voteze în favoarea acesteia 40% dintre alegători.
Această Constituție a intrat în vigoare imediat. Ultima Dietă ( Rigsdag) aleasă conform Legii privind Constituția Regatului Danemarcei din 1915, cu modificările din 10 septembrie 1920, a continuat să existe până la organizarea de noi alegeri, conform reglementărilor prevăzute în Partea a IV-a. Până la organizarea de noi alegeri, au rămas în vigoare prevederile stabilite pentru Dietă prin Legea privind Constituția Regatului Danemarcei din 1915, cu modificările din 10 septembrie 1920.
Constituția daneză este sistematizată în 11 părți și are în total 89 de articole. Este una dintre constituțiile mai eliptice, cu un număr restrâns de norme.
Danemarca este, din punctul de vedere al formei de guvernământ, o monarhie constituțională, fiind organizată ca o democrație parlamentară.
Puterea legislativă se împarte între Parlament ( Folketing) și Rege care are autoritatea supremă de conducere pe care o exercită prin intermediul miniștrilor. Aceștia din urmă sunt responsabili pentru modul în care își îndeplinesc atribuțiile. Ei sunt numiți și demiși de Rege, inclusiv Prim-ministrul. Tot el stabilește numărul miniștrilor. Regele nu poate fi tras la răspundere penală, prevăzându-se că persoana acestuia este sacră și intangibilă.
Este necesară semnătura Regelui, inclusiv pe actele guvernamentale care au putere legislativă cu contrasemnătura unui ministru. Încrederea Parlamentului este acordată miniștrilor; aceștia pot fi trași la răspundere de Curtea Supremă de Justiție și alcătuiesc Consiliul de Stat la ședințele căruia poate asista succesorul la tron aflat la vârsta majoratului. Totalitatea miniștrilor convocați de Prim-ministru, fără Rege, reprezintă Consiliul de Miniștri care, ulterior, trimite Regelui deciziile adoptate pentru a fi confirmate sau pentru a convoca Consiliul de Stat.
Regele reprezintă Regatul în afacerile internaționale și poate lua măsuri privind apărarea militară a statului danez. Potrivit Legii fundamentale, există posibilitatea delegării atribuțiilor Regatului către autorități internaționale. Regele are drept de inițiativă legislativă, iar în situații de urgență și când nu se poate întruni Parlamentul, poate emite legi provizorii care pot fi apoi confirmate sau infirmate de organul legislativ.
Regele are dreptul de a grația, cu excepția condamnărilor miniștrilor, a căror grațiere poate fi acordată doar cu aprobarea Parlamentului. Monarhul dispune cu privire la măsura de a bate monedă.
Normele privind funcționarii publici se stabilesc prin lege specială și există și posibilitatea numirii unor funcționari de către Rege cu respectarea regulilor independenței și inamovibilității. Parlamentul are 179 de membri la care se adaugă doi din Insulele Feroe și doi din Groenlanda. Nu există posibilitatea înlocuirii în timpul mandatului a unei persoane al cărei loc a devenit vacant, indiferent de motivul vacanței. Celelalte reguli obișnuite privind democrația alegerilor, vârsta majoratului sunt congruente cu cele general cunoscute. Există reguli speciale privind constituirea Parlamentului și a validării și eligibilității membrilor, care se constată de Parlament. Anul parlamentar începe în prima zi de marți a lunii octombrie pentru un an continuu. El are sediu comun cu Guvernul. Prim-ministrul prezintă un raport Parlamentului despre activitatea viitoare a Guvernului.
Miniștrii pot participa la ședințele Parlamentului și se pot adresa acestuia.
Orice membru al Parlamentului are drept de inițiativă legislativă. Există reguli speciale privind inițiativa legislativă și modul de adoptare a legilor. Constituția Danemarcei consacră obligația ca legea bugetului să fie gata cu patru luni înainte de începerea exercițiului financiar următor, iar situația anului financiar precedent se face în termen de șase luni de la încheierea lui.
Înalta Curte a Regatului este formată din 15 membri ordinari ai Curții Supreme de Justiție și din alți 15 membri aleși de Folketing și judecă procesele intentate miniștrilor de Rege sau de Folketing.
Constituția daneză prevede că organizarea puterii judecătorești se face prin lege organică. Legea fundamentală daneză consacră expresis verbis separația puterii judecătorești față de puterea executivă. Constituția Danemarcei reglementează, de asemenea, obligația oricărei persoane de a respecta o decizie a autorității, chiar dacă aceasta a fost contestată în fața instanțelor judecătorești, urmând ca, după pronunțarea instanței de judecată, toate părțile din proces să se conformeze hotărârii date. Exercitarea puterii judecătorești este prevăzută, prin lege, în detaliu. Legea fundamentală interzice constituirea de instanțe extraordinare.
Constituția daneză stabilește o competență specială de recurs atribuită Curții Supreme de Justiție a Regatului, ca instanță supremă unică, în privința controlului judecătoresc ce se exercită asupra cauzelor soluționate în fond de către instanțele de contencios administrativ. Magistrații, în activitatea desfășurată și în statutul profesional, au ca unic temei legea și nu pot fi revocați din funcție decât prin hotărâre judecătorească motivată. Independența și inamovabilitatea judecătorilor funcționează și în sistemul danez ca garanție pentru independența sistemului judecătoresc față de celelalte autorități publice. După vârsta de 65 de ani un magistrat poate fi retras din activitate, fără diminuarea veniturilor, până la împlinirea vârstei legale de pensionare. Caracterul public și oral al desfășurării procedurilor în fața instanțelor de judecată este ridicat la rang constituțional. Posibilitatea participării cetățenilor simpli în cadrul procesului penal, cazurile de participare a juraților în judecarea cauzelor sunt reglementate prin lege specială. Judecarea cauzelor privind cuantumul despăgubirilor ce se acordă pentru erorile judiciare sau erorile din deciziile administrative poate fi dată în competența unor instanțe judecătorești special înființate în acest scop prin lege. Înalta Curte a Regatului este alcătuită din maxim 15 dintre cei mai vechi membri ordinari ai Curții Supreme de Justiție a Regatului și dintr-un număr egal de membri numiți pentru un mandat de șase ani de către Parlament, conform principiului de reprezentare proporțională. Înalta Curte a Regatului judecă procesele intentate miniștrilor de către Rege sau Parlament. Dacă are aprobarea Parlamentului, Regele poate solicita Curții Supreme judecarea și a altor persoane de rang înalt pentru infracțiuni considerate de acesta ca având un grad ridicat de pericol pentru siguranța statului.De asemenea, sunt supuse controlului de constituționalitate exercitat de puterea judecătorească ordinele executive emise de Guvern și orice decizii emise de i. Constituția Regatului Danemarcei 1
1. Bugetul Regelui se stabilește pe durata domniei sale prin statut. Acela și statut are, de asemenea, în vedere castelele, palatele și alte domenii de stat care vor fi puse la dispoziția Regelui pentru folosința acestuia.
2. Bugetul Regelui nu va fi grevat de nicio datorie.
1. Dacă Parlamentul retrage încrederea unui ministru, acesta nu mai poate rămâne în funcție.
2. Dacă Parlamentul retrage încrederea acordată Prim-ministrului, prin adoptarea unei moțiuni de cenzură, acesta trebuie să ceară demisia întregului Cabinet, cu excepția cazului în care se organizează alegeri generale. În cazul în care un ministru este revocat ori i se solicită demisia, acesta își va continua activitatea până la numirea unui nou ministru. Miniștrii care își continuă activitatea după demisie ori revocare până la noile numiri asigură desfășurarea activităților curente care țin de exercitarea fără întrerupere a funcțiilor.
1. Totalitatea miniștrilor alcătuiește Consiliul de Stat, iar la ședințele acestuia poate participa succesorul la tron aflat la vârsta majoratului. Consiliul de Stat este prezidat de Rege, cu excepția cazului prevăzut de articolul 8 și în situațiile în care puterea legislativă, conform prevederilor articolului 9, învestește Consiliul de Stat cu îndeplinirea atribuțiilor Guvernului.
2. Toate proiectele de lege și măsurile guvernamentale importante se discută în Consiliul de Stat.
1. Regele reprezintă statul în afacerile externe. Fără aprobarea Parlamentului, Regele nu se poate angaja în acțiuni de extindere sau restrângere a teritoriului statului și nici nu își poate asuma obligații a căror îndeplinire presupune antrenarea responsabilității Parlamentului, sau care, de altfel, sunt de o importanță majoră; fără aprobarea Parlamentului, nici Regele nu poate să denunțe un tratat internațional încheiat cu aprobarea Parlamentului.
2. Cu excepția instituirii măsurilor de apărare împotriva unui atac armat care vizează statul sau forțele armate daneze, Regele nu va recurge la forță militară împotriva unui stat străin fără aprobarea Parlamentului. Orice măsură luată de Rege în virtutea aplicării acestei prevederi va fi imediat supusă aprobării Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, acesta va fi convocat imediat.
3. Parlamentul numește dintre membrii săi Comitetul pentru Afaceri Externe, care este consultat de Guvern înainte de luarea oricărei decizii de importanță majoră pentru politica externă. Regulile de funcționare a Comitetului pentru Afaceri Externe se stabilesc prin lege.
1. Competențele atribuite autorităților statului, conform prezentei Legi fundamentale, pot fi delegate către autorități internaționale, în condițiile legii și de comun acord cu alte state, pentru promovarea statului de drept și a cooperării internaționale.
2. Pentru adoptarea unui proiect de lege în acest sens este necesară întrunirea unei majorități de cinci șesimi din membrii Parlamentului. În cazul în care nu se poate obține această majoritate, dar se întrunește o majoritate simplă, iar Guvernul menține proiectul, electorii parlamentari sunt consultați în legătură cu aprobarea sau respingerea proiectului de lege, în concordanță cu prevederile articolului 42 de organizare a referendumului.
1. Normele de numire a funcționarilor publici se stabilesc prin lege. Sunt eligibili pentru a fi numiți funcționari publici numai cetățenii danezi. Funcționarii publici numiți de Rege vor declara în mod solemn că vor respecta Constituția.
2. Condițiile de revocare, de detașare și de pensionare a funcționarilor publici se stabilesc prin lege, sub rezerva dispozițiilor articolului 64.
3. Fără consimțământul lor, funcționarii publici numiți de Rege nu pot fi detașați decât cu condiția de a nu li se diminua veniturile provenite din exercitarea atribuțiilor sau funcțiilor lor, și dacă oferta de detașare sau de pensionare a fost făcută cu respectarea prevederilor legale generale și regulamentelor în materie.
1. Orice persoană de naționalitate daneză, având domiciliul permanent în Regat și care a împlinit vârsta necesară pentru exercitarea dreptului de vot, conform prevederilor alineatului 2 de mai jos, are dreptul să voteze la alegerile pentru Parlament, cu condiția să nu fi fost declarată în incapacitate de a-și desfășura activitatea. Se va stabili prin lege în ce măsură o condamnare penală și serviciile de asistență publică constând în ajutoare sociale conduc la pierderea drepturilor electorale.
2. Vârsta necesară pentru exercitarea dreptului de vot este cea care a fost stabilită printr-un referendum organizat în condițiile Legii electorale din data de 26 martie 1953. Vârsta necesară pentru exercitarea dreptului de vot poate fi oricând modificată prin lege. Un astfel de proiect de lege adoptat de Parlament nu va putea fi promulgat de Rege decât atunci când dispoziția de reglementare a vârstei necesare pentru exercitarea dreptului de vot va fi supusă, conform prevederilor articolului 42, alineatul 5, unui referendum al cărui rezultat nu respinge dispoziția în cauză.
1. Este eligibilă pentru a fi aleasă în Parlament orice persoană care are drept de vot la alegerile pentru acesta, cu excepția celor care au fost condamnate pentru o infracțiune care, în ochii opiniei publice, le face nedemne pentru a deveni membri în Parlament.
2. Funcționarii publici care sunt aleși membri ai Parlamentului nu au nevoie de permisiunea Guvernului pentru ca mandatul lor să fie validat.
1. Membrii Parlamentului sunt aleși prin vot universal și direct.
2. Exercitarea dreptului de vot este reglementată de Legea electorală care, în vederea asigurării unei reprezentări în proporții egale a diferitelor opinii ale electoratului, fixează modul de scrutin și decide dacă va fi adoptat principiul reprezentării proporționale în acela și timp sau nu cu un scrutin uninominal.
3. Pentru repartizarea teritorială a numărului de mandate, se va ține cont de numărul de locuitori, de numărul de alegători și de densitatea populației.
4. Legea electorală va reglementa condițiile de alegere a supleanților și condițiile de intrare a acestora în Parlament, precum și procedura de urmat în cazul în care devine necesară organizarea unui al doilea tur de scrutin.
5. Norme speciale pentru reprezentarea Groenlandei în Parlament se stabilesc prin lege.
1. Membrii Parlamentului sunt aleși pentru un mandat de patru ani.
2. Regele poate să stabilească, în orice moment, organizarea unor noi alegeri având drept efect vacantarea locurilor existente odată cu organizarea acestor noi alegeri. După desemnarea noului Cabinet, organizarea unor noi alegeri nu poate fi stabilită înainte ca Prim-ministrul să se fi prezentat în fața Parlamentului.
3. Prim-ministrul are datoria de organiza alegeri generale înainte de expirarea mandatului pentru care a fost ales Parlamentul.
4. Niciun loc nu va deveni vacant înainte de organizarea unor noi alegeri.
5. Legea poate prevedea norme speciale în legătură cu începerea și stabilirea mandatelor parlamentare de reprezentare a Insulelor Feroe și a Groenlandei în Parlament.
6. Dacă un membru al Parlamentului devine neeligibil, locul acestuia în Parlament devine vacant.
7. După validarea mandatului, fiecare nou membru al Parlamentului declară în mod solemn că va respecta Constituția.
1. Parlamentul nou-ales se reunește la ora 12 după-amiază în cea de-a 12-a zi lucrătoare de după ziua alegerilor, cu excepția cazului când Regele a convocat anterior o adunare a membrilor săi.
2. Imediat după validarea mandatelor, Parlamentul începe procedura de organizare internă prin alegerea Președintelui și a vicepreședinților.
1. Parlamentul își începe sesiunea anuală în prima zi de marți a lunii octombrie și continuă până în prima zi de marți a lunii octombrie a anului următor.
2. În prima zi a sesiunii anuale, la ora 12 după-amiaza, membrii se vor întruni pentru începerea unei noi sesiuni a Parlamentului.
1. În prima ședință a sesiunii anuale, Prim-ministrul prezintă un raport despre starea generală a țării și despre măsurile propuse de Guvern.
2. Acest raport constituie subiectul unor dezbateri publice generale.
1. Orice membru al Parlamentului are dreptul la inițiativă legislativă prin propunerea de proiecte de lege și alte măsuri legislative.
2. Orice proiect de lege este definitiv adoptat dacă a fost dezbătut de trei ori în plenul Parlamentului.
3. Două cincimi dintre membrii Parlamentului pot cere Președintelui a treia dezbatere în plen a proiectului de lege să aibă loc doar după trecerea a 12 zile lucrătoare de la adoptarea acestuia în cadrul celei de-a doua dezbateri. Această cerere este formulată în scris și este semnată de toți membrii care o susțin. Amânările nu sunt permise în cazul proiectelor de lege care reglementează finanțele publice, fondurile suplimentare sau provizorii la bugetul de stat, împrumuturile de stat, acordarea cetățeniei, exproprierea, impozitele indirecte, și, în situații de urgență, în cazul proiectelor de lege a căror aplicare nu poate fi amânată având în vedere finalitatea acestora.
4. În cazul organizării unor noi alegeri la sfârșitul sesiunii anuale, toate proiectele de lege sau alte măsuri aflate în curs de dezbatere nu mai pot fi votate.
1. După adoptarea unui proiect de lege de către Parlament, o treime dintre membrii săi pot adresa o cerere Președintelui, într-un termen de trei zile lucrătoare de la adoptarea proiectului de lege, prin care să solicite ca proiectul de lege să constituie obiectul unui referendum. Cererea de organizare a referendumului se formulează în scris și se semnează de toți membrii care o susțin.
2. Cu excepția cazului prevăzut de alineatul 7, niciun proiect de lege susceptibil de a face obiectul unui referendum în condițiile alineatului 6 nu poate fi promulgat de Rege înainte de expirarea perioadei prevăzute de alineatul 1 sau înainte ca referendumul cerut să fi avut loc.
3. Când se solicită organizarea unui referendum cu privire la un proiect de lege, Parlamentul poate să obțină retragerea proiectului de lege, în termen de cinci zile lucrătoare de la adoptarea definitivă a acestuia.
4. Atunci când Parlamentul nu a luat nicio decizie în concordanță cu prevederile alineatului 3, decizia ca proiectul de lege să constituie obiectul unui referendum este notificată Prim-ministrului care publică proiectul de lege împreună cu comunicarea de organizare a referendumului. Referendumul va avea loc la o dată fixată de Prim-ministru, dar nu mai devreme de 12 zile lucrătoare și nu mai târziu de 18 zile lucrătoare de la publicarea proiectului de lege.
5. În cadrul referendumului, se votează pentru sau împotriva proiectului de lege. Pentru ca proiectul de lege să fie respins, este necesar ca o majoritate a alegătorilor și cel puțin 30% dintre toate persoanele cu drept de vot să voteze împotriva proiectului de lege.
6. Nu se supun procedurii de adoptare prin referendum proiectele de lege care reglementează finanțele publice, fondurile suplimentare sau provizorii la bugetul de stat, împrumuturile de stat, activitatea funcționarilor publici (cu modificările ulterioare), acordarea de salarii și pensii, acordarea cetățeniei, exproprierea, impozitele (directe sau indirecte), precum și proiectele de lege privind respectarea obligațiilor asumate prin tratatele în vigoare. Această prevedere se aplică și proiectelor de lege la care fac referire articolele 8 – 11, precum și deciziile prevăzute de articolul 19, dacă sunt încorporate într-o lege, cu excepția cazului în care o lege specială prevede în mod expres că acestea vor face obiectul unui referendum. În cazul amendamentelor aduse Constituției, se aplică prevederile articolului 88.
7. În situații de urgență, un proiect de lege care poate constitui obiectul unui referendum poate fi sancționat de Rege imediat după adoptarea sa de către Parlament, dacă proiectul de lege conține o dispoziție în acest sens. Dacă, în conformitate cu prevederile alineatului 1, o treime dintre membrii Parlamentului solicită organizarea unui referendum cu privire la un proiect de lege sau o lege promulgată de Rege, atunci referendumul este organizat cu respectarea regulilor de mai sus. În cazul respingerii legii supuse referendumului, Prim-ministrul va publica fără întârziere rezultatul acestuia, dar nu mai târziu de 14 zile de la data organizării referendumului. De la data publicării, legea nu mai poate produce efecte juridice.
8. Dispozițiile de reglementare a referendumului, inclusiv măsura în care referendumul include Insulele Feroe și Groenlanda, se stabilesc prin lege.
1. Cetățenii străini pot obține cetățenia daneză doar în condițiile legii.
2. Accesul cetățenilor străini la dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se reglementează prin lege.
1. Proiectul de lege a finanțelor publice pentru următorul exercițiu financiar este prezentat Parlamentului nu mai târziu de patru luni înainte de începerea exercițiului financiar.
2. Dacă este prevăzut ca analiza proiectului de lege a finanțelor publice pentru viitorul exercițiu financiar să se încheie înainte de începerea respectivului exercițiu financiar, un proiect de buget provizoriu trebuie prezentat Parlamentului.
1. Impozitele nu pot fi percepute înainte de adoptarea de către Parlament a Legii finanțelor publice sau a unei legi privind bugetul provizoriu.
2. Nicio cheltuială nu va fi făcută dacă nu este prevăzută de legea finanțelor publice, de legea bugetului suplimentar ori cea a bugetului provizoriu adoptate de Parlament.
1. Situația finanțelor publice este prezentată Parlamentului în termen de cel mult șase luni de la încheierea exercițiului financiar.
2. Parlamentul numește inspectorii financiari. Inspectorii financiari examinează situația finanțelor publice anuale și se asigură că toate veniturile statului au fost corect încasate și că orice cheltuială a fost efectuată conform Legii finanțelor publice sau a oricărei alte legi a bugetului. Inspectorii financiari au dreptul de a cere toate informațiile necesare și de a consulta toate documentele necesare. Normele de stabilire a numărului de inspectori financiari și atribuțiile acestora se stabilesc prin lege.
3. Situația financiară a statului împreună cu raportul inspectorilor financiari sunt înaintate Parlamentului pentru deliberare.
1. Fără avizul Parlamentului, niciun membru al acestuia nu poate fi pus sub acuzare sau privat de libertate, cu excepția cazurilor de flagrant delict.
2. Pentru opiniile exprimate în Parlament, niciunul dintre membrii acestuia nu este considerat responsabil în afara Parlamentului, cu excepția cazului în care acesta își exprimă consimțământul în acest sens.
1. Înalta Curte a Regatului este alcătuită din maximum 15 dintre cei mai vechi membri ordinari – ținând cont de vechimea în serviciu – ai Curții Supreme de Justiție a Regatului și dintr-un număr egal de membri numiți pentru un mandat de șase ani de către Parlament, conform principiului de reprezentare proporțională. Pentru fiecare membru sunt aleși unul sau mai mulți supleanți. Niciun membru al Parlamentului nu este ales membru al Curții Supreme de Justiție a Regatului și nici nu acționează ca membru al Curții Supreme de Justiție a Regatului. Când, într-un caz anume, unii dintre membrii Curții Supreme de Justiție a Regatului sunt incompatibili pentru judecarea acelui proces, un număr egal de membri ai Înaltei Curți a Regatului, ultimii aleși de către Parlament, vor prelua locurile rămase vacante.
2. Înalta Curte a Regatului își alege Președintele dintre membrii săi.
3. Atunci când Curtea Supremă de Justiție a Regatului este sesizată cu privire la judecarea unei cauze, membrii numiți de Parlament își păstrează mandatul în cadrul Curții Supreme de Justiție a Regatului pe durata soluționării cauzei, chiar dacă perioada pentru care au fost aleși a expirat.
4. Normele de funcționare ale Înaltei Curți se stabilesc prin lege.
1. Înalta Curte a Regatului judecă procesele intentate miniștrilor de Rege sau Parlament.
2. Cu aprobarea Parlamentului, Regele poate solicita și judecarea altor persoane de către Curtea Supremă de Justiție, pentru infracțiuni considerate de acesta ca având un grad ridicat de pericol pentru siguranța statului.
1. Instanțele judecătorești dețin competențe decizionale în determinarea limitelor autorității puterii executive. Totuși, sesizarea unei instanțe judecătorești de către o persoană care contestă o decizie a autorității executive, nu o exonerează pe aceasta de respectarea temporară a ordinelor emise de puterea executivă.
2. Determinarea limitelor autorității puterii executive este reglementată prin lege, competența de soluționare a litigiilor privind administrația fiind încredințată unei instanțe de contencios administrativ. Deciziile instanțelor de contencios administrativ sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la Curtea Supremă de Justiție a Regatului. Normele care reglementează această procedură sunt stabilite prin lege.
1. În cadrul procedurilor de administrare a actului de justiție se respectă în cel mai înalt grad cu putință caracterul public și oral al acestora.
2. Procedura de judecată penală se realizează cu concursul cetățenilor.
Cazurile și forma acestei participări a cetățenilor la actul de justiție, inclusiv Cazurile de participare a juraților la judecarea cauzelor, se stabilesc prin lege.1. Libertatea individuală este inviolabilă. Niciun cetățean danez nu poate fi privat de libertate în niciun fel din cauza convingerilor sale politice sau religioase ori a originilor sale.
2. Privarea de libertate a unei persoane se face numai în condițiile legii.
3. Orice persoană arestată trebuie prezentată, în termen de 24 de ore, în fața unui judecător. Dacă persoana arestată nu poate fi eliberată imediat, judecătorul decide, prin hotărâre motivată pronunțată în cel mai scurt timp cu putință, însă nu mai târziu de trei zile, dacă se impune încarcerarea acesteia, iar în cazul în care aceasta poate fi eliberată pe cauțiune, judecătorul determină natura și cuantumul acestei cauțiuni. În privința Groenlandei, prin lege se pot aduce derogări de la prevederea de mai sus, dacă asemenea derogări sunt determinate de particularitățile locale.
4. Persoana arestată are dreptul să promoveze, la instanța judecătorească superioară, calea legală de atac împotriva hotărârii pronunțate de un judecător.
5. Nicio persoană nu poate fi arestată preventiv pentru o infracțiune care presupune aplicarea unei amenzi sau o formă mai ușoară de executare a pedepsei cu închisoarea.
6. În afara reglementărilor procedurii penale, legalitatea privării de libertate care nu este dispusă de un organ judiciar și care nu este garantată de legislația privind regimul cetățenilor străini trebuie prezentată unei instanțe ordinare de judecată sau unei alte autorități judiciare pentru a fi judecată, la cererea persoanei private de libertate sau la cererea oricărei persoane care acționează în numele acesteia. Normele care reglementează această procedură se stabilesc prin lege.
7. Persoanele menționate la alineatul 6 se află sub cont rolul unei comisii stabilite de Parlament, căreia i se pot adresa persoanele în cauză.
1. Dreptul de proprietate este inviolabil. Nimeni nu poate fi constrâns să își cedeze proprietatea, cu excepția cazurilor de utilitate publică. Exproprierea poate fi făcută numai în condițiile legii, printr-o dreaptă despăgubire.
2. După adoptarea unui proiect de lege privind exproprierea, o treime dintre membrii Parlamentului pot cere, într-un termen de trei zile lucrătoare de la adoptarea definitivă a proiectului de lege, ca acesta să nu fie înaintat spre promulgare Regelui, până la organizarea de noi alegeri parlamentare, iar proiectul de lege să fie adoptat din nou de către Parlament în aceste condiții.
3. Instanțele judecătorești pot fi sesizate în orice chestiune de legalitate a unui act de expropriere sau a cuantumului unei despăgubiri. Judecarea cauzelor privind cuantumul despăgubirilor poate fi deferită, prin lege, unor instanțe judecătorești special constituite în acest scop.
1. În interesul binelui societății este necesar ca fiecărui cetățean apt de muncă să i se asigure un loc de muncă în condiții apte să asigure existența.
2. Orice persoană incapabilă să-și asigure întreținerea sa ori a celor aflați în întreținerea sa, în cazul în care nicio altă persoană nu este responsabilă cu întreținerea acesteia sau a celor aflați în întreținerea acesteia, are dreptul să fie asistată social, cu condiția să se supună obligațiilor prevăzute de lege în această privință.
1. Cetățenii au dreptul, fără obținerea unui acord prealabil, să formeze asociații în orice scopuri legale.
2. Asociațiile care recurg la violență sau al căror scop este atingerea obiectivului prin violență, prin instigare la violență ori prin alte mijloace pedepsite de lege, de influențare a persoanelor care au opinii diferite, sunt dizolvate prin hotărâre judecătorească.
3. Nicio asociație nu poate fi dizolvată printr-o măsură guvernamentală. În mod excepțional, activitatea unei asociații poate fi interzisă temporar, cu condiția inițierii imediate de proceduri judiciare împotriva acesteia, pentru dizolvarea sa.
4. Cazurile legate de dizolvarea asociațiilor politice pot fi înaintate Curții Supreme de Justiție a Regatului, fără să fie necesară îndeplinirea unei condiții prealabile.
5. Efectele juridice ale dizolvării sunt reglementate prin lege.
1. La decesul Regelui, tronul va fi transmis fiului sau fiicei acestuia, astfel încât fiul să aibă întâietate în fața fiicei, iar atunci când există mai mulți copii de acela și sex, copilul cel mai mare va avea întâietate în fața celui mai mic.
2. Atunci când unul dintre copiii Regelui decedează, descendentul persoanei decedate îi va lua locul conform descendenței directe și prevederilor alineatului 1.